La Biertan

Istoria 

Biertanul face parte dintre primele aşezări germane din Ardeal fiind cuprins în cele "Două Scaune" (Mediaş şi Şeica) în Diploma Andreeană (Andreaneum)^[3] din 1224. Localitatea Biertan este atestată documentar in 1283, intr-un document alături de Mediaş şi Moşna, toate trei localităţile aflate intr-o competiţie acerbă pentru obţinerea centrului administrativ al celor "Două Scaune". Astfel fiecare din cele trei localităţi încercă să-şi măreasca renumele printr-o construcţie sacră mai impunătoare şi ornamentală.

În 1397 este atestat ca cetate. Ca orice aşezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul franconic al sirurilor de case în jurul unei piete centrale, deasupra careia se înalţă impunătoarea biserică-cetate. Impresionantul monument de cult îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renaşterii, apărat fiind de trei ziduri de incintă cu turnuri şi bastioane medievale. Prima incintă a cetăţii este atribuită secolului al XII-lea, când probabil a fost ridicat şi prima biserică (Sf. Maria). Biserica actuală a fost ridicată în 1486-1524, în stil gotic-târziu.
Timp de 300 de ani, între 1572 şi 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc, aceasta favorizând construirea uneia dintre cele mai puternice cetăţi ţărăneşti din Transilvania, în jurul bisericii fortificate. În 1572, preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendent suprem al comunităţii evanghelice din Transilvania, localitatea câştigând în importanţă spiritual - religioasă ceea pierduse în plan administrativ în defavoarea Mediaşului. În 1704, cetatea, deşi foarte puternică, a fost luată prin surprindere de curuţi, şi devastată de aceştia; în timpul ocupaţiei curuţilor aceştia au furat vasele preţioase de cult, documente inestimabile şi au violat criptele episcopilor în căutare de tezaure.
În anul 1733, când episcopul român unit cu Roma Inocenţiu Micu-Klein a organizat o conscripţiune^[4] în Ardeal, în localitatea Bertán erau recenzate 35 de familii româneşti. Cu alte cuvinte, în Biertanul anului 1733 trăiau circa 165 de români. Aceştia, însă, nu aveau nici preot şi nici biserică. Denumirea satului, Bertán^[5], era redată în ortografie maghiară întrucât rezultatele recensământului urmau să fie date unei comisii formate din neromâni, şi în majoritate unguri^[6].
În 1775, în apropierea Biertanului, în pădurea Chimdru a fost descoperit Donariul de la Biertan, obiect ritual des invocat pentru a argumenta prezenţa unei populaţii creştine vorbitoare de limba latină în regiunea Daciei în secolul al IV-lea.
Odată cu prăbuşirea comunismului, creşte numărul saşilor care părăsesc Biertanul cu destinaţia Germania. Dacă în anul 1977 locuiau în Biertan 1613 saşi, în anul 1992 Biertanul număra doar 280 locuitori saşi.

Pietrele, adevărate opere de arta, au fost realizate de Nicolaus Elias din Sibiu. Turnul catolicilor situat pe latura sudică, a fost capela pentru catolici după reformă.




În bastionul estic era pe vremuri carcera unde erau închişi soţii şi soţiile acestora în cazul în care se certau. Li se dădea o singură farfurie, lingură, furculiţă, cană şi un singur pat pe tot timpul şederii. De obicei, ieşeau de acolo împăcaţi fără a se mai apela la justiţie